„Şi Domnul a zis: Iată ei sunt un singur popor şi toţi au aceeaşi limbă; şi iată de ce s-au apucat; şi acum nimic nu i-ar împiedica să facă tot ce şi au pus în gând. Haidem! să ne pogorâm şi să le încurcăm acolo limba, ca să nu-şi mai înţeleagă vorba unii altora. Şi Domnul i-a împrăştiat de acolo pe toată faţa pământului; aşa că au încetat să mai zidească cetatea” (versetele 6-8). Iată soarta celei dintâi tovărăşii omeneşti, si aşa va fi până la sfârşit. „Scoateţi strigăte de război cât voiţi, popoare, căci tot veţi fi zdrobite” (Isa. 8. 9-10).

Cu totul altfel este însă, când Dumnezeu întovărăşeşte pe oameni! În cap. 3 din cartea Faptelor, vedem pe Dumnezeul cel Sfânt pogorându-se în nemărginita sa milă ca să întâlnească pe om chiar în mijlocul împrejurărilor, în care l-a pus păcatul. Duhul Sfânt împuterniceşte pe vestitorii harului celor de faţă; căci Dumnezeu dorea să atingă inima omului cu vestea harului său! Nu tot aşa s-a dat legea pe muntele înflăcărat Sinai. Când Dumnezeu făcea cunoscut omului cum trebuia să fie el, n-a întrebuinţat decât o singura limba. Dar când destăinuieşte ce este El însuşi, vorbeşte în mai multe limbi. Harul dărâmă gardurile ridicate din pricina trufiei şi nebuniei omului, ca tot omul să poată auzi şi înţelege vestea bună a mântuirii, „lucrurile minunate ale lui Dumnezeu” (Fapt. 2. 11). Şi pentru ce toate astea? – Ca să înfrăţească pe oameni potrivit gândurilor dumnezeieşti în jurul lui Dumnezeu; ca să le dea aievea o limba, un gând, o ţintă, o nădejde, o viaţă; ca să-i adune laolaltă şi sa nu mai fie niciodată împrăştiaţi, nici rătăciţi; ca să le dea un nume şi o locuinţă statornicite pe veci; ca să le zidească o cetate şi un turn al cărui vârf sa ajungă nu numai până-n cer, ci a cărui nestrămutata temelie să fie aşezată în ceruri de atotputernica mâna a lui Dumnezeu însuşi; ca să i adune în jurul Prea slăvitului Hristos înviat şi înălţat, ca toţi împreună să-L mărească şi să se închine Lui.

Dacă cititorul vrea să citească versetul 9 din cap. 7 al Apocalipsei, va găsi o mare mulţime „din orice neam, din orice seminţie, din orice norod, din orice limbă, care stătea în picioare înaintea scaunului de domnie şi înaintea Mielului”, cântând şi lăudând într-un glas pe Domnul. Între cele trei părţi din Scriptură, de care am vorbit acum, se poate face o legătură prea frumoasă şi de mare folos. După cap. 11 din Geneză, feluritele limbi învederează judecata lui Dumnezeu. În cap. 2 din Faptele Apostolilor, ele învederează harul Său; iar în cap. 7 din Apocalipsă, toate aceste limbi sunt adunate în jurul Mielului ca să-L slăvească. Tovărăşia lui Dumnezeu sfârşeşte în slavă; cea a omului în zăpăceală. Cea dintâi porneşte cu ajutorul Sf. Duh, şi ţinteşte la mărirea lui Hristos; cea din urmă porneşte cu puterea lumească a omului căzut, şi are drept ţintă mărirea omului.

Să dea Dumnezeu ca să luăm în seamă aceste lucruri şi să le înţelegem pe toate cu puterea credinţei; căci numai astfel se vor folosi de ele sufletele noastre. Cele mai de seamă învăţături, ca şi cunoştinţa cea mai adâncă a Scripturii pot lăsa inima rece şi stearpă dacă nu căutăm şi nu găsim pe Hristos. Căci pe Hristos trebuie să-L căutăm şi să-L găsim în Scriptură. Iar când L-am găsit, trebuie să ne hrănim din El prin credinţă ca să primim vioiciunea duhovnicească, evlavia şi puterea de viaţă de care avem atât de mare trebuinţă în aceste zile, în cere datinile şi formele sunt totul.

Ce folos se poate trage dintr-o religie de forme şi de datini, lipsite de un Hristos viu şi cunoscut în toată puterea fiinţei sale atât de atrăgătoare? O învăţătură sănătoasă este fireşte de o însemnătate foarte mare şi orice slujitor credincios al lui Hristos se ştie chemat să păzească „dreptarul învăţăturilor sănătoase”, cum scria Pavel lui Tim. să-l păzească (2 Tim. 1. 13). Dar, la urma urmei, Hristosul cel viu rămâne sufletul şi viaţa, fiinţa şi sâmburele şi încheieturile, măduva învăţăturii sănătoase. De-am putea noi vedea, prin puterea Sfântului Duh, o mai mare frumuseţe şi desăvârşire în Hristos, ca să fim slobozi de Duhul şi de învăţăturile Babilonului!