Temeiul de laudă al lui Pavel nu este în carnea oamenilor, ci în crucea Domnului nostru Isus Cristos. Pe acea cruce lumea a murit faţă de Pavel şi Pavel faţă de lume. Când omul este salvat, lumea îşi ia adio de la el, după cum şi el îşi ia adio de la lume. Cât priveşte lumea, el nu mai este bun pentru aceasta, pentru că nu mai este interesat în plăcerile ei trecătoare; lumea şi-a pierdut pentru el puterea de atracţie, pentru că El L-a găsit pe Cel ce satisface pe deplin sufletul şi duhul credinciosului, cum spune şi Findlay: „El nu mai poate crede în ea, nu se mai poate mândri cu ea, nici nu-i mai poate aduce omagiu, întrucât lumea, pentru credincios, a fost golită de gloria sa, văduvită de puterea de a-l încânta sau de a-l guverna." Astfel crucea este o mare barieră sau linie de demarcaţie între lume şi copilul lui Dumnezeu.