Legalismul înseamnă abandonarea lui Cristos ca singura nădejde a neprihănirii. Versetul acesta a trezit vii dezbateri şi s-au oferit o sumedenie de interpretări, care se pot împărţi, în general, în trei categorii, după cum urmează:

1. Mulţi susţin că Pavel ar afirma aici că este posibil ca cineva să fie mântuit cu adevărat, dar după aceea să cadă în păcat şi, prin urmare, să cadă din har, fiind pierdut pe veci. Această doctrină a ajuns să fie cunoscută sub denumirea de „căderea din har".

Noi credem însă că o atare interpretare nu poate sta în picioare, din două motive principale: mai întâi, versetul acesta nu descrie persoanele mântuite care cad în păcat. În realitate, nici nu se pomeneşte deloc despre căderea în păcat. Mai degrabă, versetul se referă la cei care trăiesc o viaţă morală, respectabilă şi dreaptă, sperând că vor fi mântuiţi prin aceasta. Astfel pasajul are efectul de bumerang asupra celor care susţin teoria căderii din har. Aceştia propagă învăţătura potrivit căreia un creştin trebuie să ţină legea, să trăiască o viaţă desăvârşită şi să se abţină de la păcătuire, pentru a putea rămâne mântuit. Dar Scriptura arată răspicat că cei ce caută să fie îndreptăţiţi prin faptele legii sau prin eforturi proprii sunt cei care au căzut din har.

În al doilea rând, interpretarea aceasta contrazice mărturia consecventă şi uniformă a Noului Testament, potrivit căreia adevăratul credincios în Domnul Isus Cristos este mântuit pe vecie, că nici o oaie a lui Cristos nu va pieri şi că mântuirea depinde întru totul de lucrarea isprăvită a Mântuitorului, şi nu de jalnicele eforturi ale omului (Ioan 3:16,36;5:24;6:47;10:28).

2. O a doua interpretare a versetului 4 din capitolul 5 este că acesta s-ar referi la cei ce au fost iniţial mântuiţi prin credinţa în Domnul Isus, dar care după aceea s-au aşezat pe ei înşişi din nou sub lege, pentru a-şi păstra în continuare mântuirea sau pentru a atinge sfinţenia. Cu alte cuvinte, ei au fost mântuiţi prin har, dar acum caută să se păstreze mântuiţi prin lege. În cazul acesta, a cădea din har înseamnă, după cum se exprimă Philip Mauro: „a se întoarce de la calea lui Dumnezeu, prin care El îşi desăvârşeşte sfinţii prin lucrarea Duhului în ei, şi a căuta să realizeze acea lucrare prin împlinirea unor ritualuri şi ceremonii externe, pe care le pot împlini atât oamenii fireşti, cât şi sfinţii lui Dumnezeu."

Această concepţie este ne-biblică, mai întâi pentru că versetul în cauză nu-i descrie pe creştinii care caută sfinţenia sau sfinţirea, ci mai degrabă pe cei ne-mântuiţi, care caută îndreptăţirea prin păzirea legii. Observaţi ordinea cuvintelor: Voi, care căutaţi să fiţi îndreptăţiţi prin lege.

Şi în al doilea rând, această explicare a versetului presupune posibilitatea ca cei mântuiţi să poate fi ulterior despărţiţi de Cristos. Or, această opinie este contrară concepţiilor corecte cu privire la harul lui Dumnezeu.

3. A treia interpretare este că Pavel s-ar referi aici la oameni care ar declara că sunt creştini, nefiind în realitate mântuiţi. Că aceşti oameni caută să fie îndreptăţiţi prin păzirea legii. Or apostolul le spune că nu pot avea doi mântuitori, ci că trebuie să aleagă între Cristos şi lege. Dacă vor alege legea, atunci vor fi despărţiţi de Cristos, ca singura lor nădejde posibilă de neprihănire; în cazul acesta ei au căzut din har. Hogg şi Vine exprimă foarte clar acest adevăr:

”Cristos trebuie să fie ori totul, ori nimic pentru om. Domnul nu acceptă nici o încredere împărţită, nici o loialitate înjumătăţită. Omul care este îndreptăţit prin harul Domnului Isus Cristos este un creştin; omul care caută să fie îndreptăţit prin faptele legii nu este.”