Dorinţa apostolului este ca cei ce-i tulburau pe galateni să se taie pe ei înşişi - ea putând fi interpretată textual, în sensul că el dorea ca ei să se castreze. Ei erau atât de zeloşi în a mânui cuţitul pentru a-i tăia pe alţii împrejur. Ce-ar fi dacă cuţitul ar face acum din ei înşişi eunuci! Probabil este preferabil să interpretăm la figurat aceste cuvinte. Cu alte cuvinte, Pavel doreşte ca învăţătorii falşi să fie tăiaţi, sau îndepărtaţi, cu totul de galateni.
Evangheliei harului i s-au adus întotdeauna acuzaţii că le-ar permite oamenilor să trăiască cum vor. Oamenii spun: „Dacă mântuirea este în exclusivitate prin credinţă, atunci nu mai există nici un control asupra conduitei persoanei respective în urma mântuirii." Dar apostolul se grăbeşte să precizeze că libertatea creştină nu înseamnă libertinism sau mână liberă să păcătuim. Norma după care se călăuzeşte credinciosul este viaţa Domnului Isus iar dragostea lui Cristos îl constrânge să urască păcatul şi să iubească sfinţenia.
Poate că era foarte necesar ca Pavel să-şi avertizeze cititorii împotriva libertinismului, în acest punct. Când oamenii s-au aflat sub jugul legii atâta amar de timp, primind dintr-odată libertatea, există întotdeauna pericolul de a trece de la o formă extremă de robie la una de totală nepăsare. Echilibrul corect este acea libertate care se află între lege şi libertinism. Creştinul este liber faţă de lege, dar nu fărădelege.