Ultimul verset din capitolul 4 descrie poziţia credinciosului: el este liber! Primul verset din capitolul 5 se referă la practica creştinului: el trebuie să trăiască ca un om liber! Aici avem o foarte elocventă ilustrare a deosebirii dintre lege şi har. Legea ar spune: „Dacă vă veţi dobândi libertatea, veţi fi liberi." Dar harul spune: „Aţi fost eliberaţi, cu preţul extraordinar de mare al morţii lui Cristos. În semn de recunoştinţă faţă de El, trebuie să rămâneţi deci tari în libertatea cu care v-a eliberat Cristos şi să nu vă supuneţi iarăşi sub jugul robiei." Legea porunceşte, dar nu-ţi dă şi puterea de a duce la îndeplinire porunca. Harul asigură ceea ce cere legea, învrednicindu-l apoi pe om să trăiască o viaţă pe măsura poziţiei pe care o ocupă, prin puterea Duhului Sfânt, răsplătindu-l pentru că face acest lucru.

După cum s-a exprimat C. H. Mackintosh: „Legea cere tărie de la cel total lipsit de tărie, blestemându-l dacă nu face dovada acestei tării. Evanghelia dă tărie celui care nu are nici o tărie, binecuvântându-l atunci când o manifestă."

„Aleargă, Ioane, şi trăieşte!" - porunceşte legea. Dar apoi nu-mi dă nici picioare, nici mâini. Cu mult mai bună este vestea pe care mi-o aduce evanghelia, căci mă şi înaripează, când mă îndeamnă să zbor!