Galatenii respectau calendarul iudaic, cu sabaturile sale, sărbătorile şi vremurile sale. Pavel îşi exprimă teama pentru cei ce susţineau că sunt creştini, continuând însă să încerce să obţină bunăvoinţa lui Dumnezeu prin respectarea unor ritualuri legaliste. Chiar oamenii ne-născuţi din nou pot ţine zile speciale şi ani. Unii oameni dobândesc o satisfacţie deosebită când cred că pot face ceva, cu puterile lor proprii, de a câştiga bunăvoinţa lui Dumnezeu. Dar asta presupune că omul are tărie în el însuşi, şi, prin urmare, nu mai are, în această privinţă nevoie de Mântuitorul.
Dacă Pavel a putut să le scrie în această manieră galatenilor, ce le-ar scrie el atunci celor care îşi spun creştini în vremea noastră, care caută să obţină sfinţenia prin respectarea legii? Oare nu ar osândi el tradiţiile introduse în cadrul creştinismului prin filiera iudaismului - o preoţie ordinată de om, o hirotonire făcută de oameni, apoi toate odăjdiile şi veştmintele preoţeşti, păzirea sabatului, a locurilor sfinte, folosirea lumânărilor, a „apei sfinte", ş.a.m.d.?