Legea făcea distincţie între aceste categorii. De pildă, distincţia dintre evreu şi ne-evreu este subliniată la Deuteronom 7:6;14:1,2. În rugăciunea sa de dimineaţă, iudeul îi mulţumea lui Dumnezeu pentru faptul că nu l-a făcut să fie unul dintre Neamuri, sau sclav sau femeie. În Cristos Isus aceste deosebiri dispar, adică, în ce priveşte principiul acceptării înaintea lui Dumnezeu. Iudeul nu este cu nimic mai acceptabil decât un om dintre Neamuri, un om liber nu este mai privilegiat înaintea lui Dumnezeu decât un sclav, după cum un bărbat nu se bucură de mai multă aprobare decât o femeie. Toţi sunt la acelaşi nivel, pentru că sunt în Cristos Isus.

Versetul acesta nu trebuie însă denaturat, pentru a scoate din el sensuri inexistente. Cât priveşte viaţa de zi cu zi (ca să nu mai vorbim de slujba din cadrul bisericii), Dumnezeu recunoaşte distincţia dintre bărbat şi femeie. Noul Testament conţine instrucţiuni concrete adresate fiecărui părţi. De asemenea, se adresează separat sclavilor şi separat stăpânilor de sclavi. Dar aceste lucruri nu au nici o importanţă în ce priveşte obţinerea binecuvântării din partea lui Dumnezeu. Ceea ce contează cel mai mult este să fii în Cristos Isus. (Asta se referă la poziţia noastră cerească, nu la condiţia pământească.) Înaintea lui Dumnezeu iudeul credincios nu este cu nimic superior păgânului convertit! Govett spune: „Toate distincţiile pe care le făcea legea sunt înghiţite de mormântul comun pe care l-a asigurat Dumnezeu." Prin urmare, ce mare greşeală şi nechibzuinţă este din partea creştinilor, atunci când încearcă să-şi aroge o sfinţenie suplimentară, prin impunerea unor distincţii pe care Cristos le-a abolit.