Legea este înfăţişată aici ca un tutore, îngrijitor sau învăţător al copiilor (termenul grec paidagogos (de la care am moştenit termenul de pedagog şi pedagogie) înseamnă textual „învăţător de copil". O asemenea persoană, de obicei un sclav, avea grijă de copil când acesta se ducea şi venea de la şcoală. Uneori chiar persoana respectivă îi preda cunoştinţe acelui copil).
Se subliniază astfel ideea de predare, de instruire. Legea preda lecţiile privitoare la sfinţenia lui Dumnezeu, la păcătoşenia omului şi la nevoia de ispăşire. Aici termenul este folosit pentru a-l descrie pe cel ce exercită disciplină şi supraveghere generală asupra minorilor sau asupra celor ne-maturizaţi, necopţi.
Cuvintele: ca să ne aducă nu se găsesc în textul original, ci au fost adăugate de traducătorii versiunii King James. Dacă omitem aceşti termeni, versetul ne spune că legea a fost tutorele iudaic până la Cristos, adică până la venirea lui Cristos sau având în vedere venirea lui Cristos. Există un sens în care legea a păstrat poporul Israel ca naţiune distinctă, deosebită de celelalte, prin toate instrucţiunile privitoare la căsătorie, proprietate, alimentaţie, etc. Când a venit „credinţa", a fost vestită mai întâi acestei naţiuni ce fusese păstrată în chip atât de miraculos de-a lungul veacurilor. Îndreptăţirea prin credinţă a fost făgăduinţă pe baza lucrării isprăvite a lui Cristos, Răscumpărătorul.