A răscumpăra înseamnă a cumpăra din nou un lucru sau a-l izbăvi, plătind un preţ. Blestemul legii este moartea - pedeapsa pentru călcarea poruncilor sale. Cristos i-a izbăvit pe cei aflaţi sub lege, plătind pedeapsa morţii pe care o cerea legea. (Pavel se referă aici, negreşit, la iudeii credincioşi, când foloseşte pronumele noi, deci incluzându-se şi pe el, deşi iudeii reprezentau întreaga omenire.) Cyndylan Jones spune:
”Galatenii îşi imaginau că Cristos i-a răscumpărat numai pe jumătate, fiind de datoria lor să răscumpere cealaltă jumătate, prin supunerea lor la ritualul circumciziei şi la alte ceremonii iudaice. De aici şi disponibilitatea lor de a se lăsa amăgiţi de învăţătorii falşi şi de a amesteca creştinismul cu iudaismul. Pavel spune aici (conform traducerii velşe): „Cristos ne-a cumpărat în întregime de sub blestemul legii."
Cristos i-a răscumpărat pe oameni murind în locul lor, suferind groaznica mânie a lui Dumnezeu împotriva noastră. Blestemul lui Dumnezeu a căzut asupra Lui, a Celui care a fost înlocuitorul omului. El nu a devenit păcătos în El însuşi, ci păcatele omului au fost puse asupra Lui.
Cristos nu i-a răscumpărat pe oameni de sub blestemul legii prin păzirea exemplară a Celor Zece porunci în timpul vieţii Sale pământeşti. Scriptura nu ne învaţă că ascultarea Lui desăvârşită de lege este cea care ne face pe noi neprihăniţi. Mai degrabă, El i-a izbăvit pe oameni de lege prin purtarea groaznicului ei blestem în moartea Sa. Căci fără moartea Sa nu ar putea fi mântuire. Legea spunea că atunci când un criminal condamnat era atârnat pe un lemn, acesta era un semn al faptului că se află sub blestemul lui Dumnezeu (Deuteronom 21:23). Aici Duhul Sfânt vede în acel pasaj o profeţie a modului în care avea să moară Mântuitorul, pentru a putea purta blestemul ce plana asupra creaturilor Sale. El a fost atârnat între cer şi pământ, ca şi când ar fi fost nevrednic de ambele. În moartea Sa prin răstignire, se afirmă despre El că a fost atârnat pe un lemn (Fapte 5:30;1Petru 2:24).