Chiar Iacov, Chifa (Petru) şi Ioan, consideraţi stâlpii bisericii, au priceput că Dumnezeu lucra prin Pavel şi i-au dat lui şi lui Bamaba mâna dreaptă a părtăşiei în vestirea evangheliei către Neamuri. Acesta nu a fost un act oficial de ordinare, ci expresia dragostei şi interesului lor pentru lucrarea lui Pavel. Singura sugestie pe care au făcut-o ei a fost ca Pavel şi Barnaba să-şi aducă aminte de cei săraci - ceea ce, de altfel, chiar Pavel afirmă că era dornic s-o facă.