Cei ce erau stimaţi ca lideri la Ierusalim nu au adăugat nimic, nici la mesajul lui, nici la calitatea lui de apostol - fapt cu totul remarcabil! În capitolul precedent, el subliniase că contactele sale cu ceilalţi apostoli fuseseră foarte reduse. Acum, când, în fine, a stat de vorbă cu ei, ei au convenit că el a predicat aceeaşi evanghelie pe care o vestiseră şi ei. Ce importantă este ideea care se desprinde de aici! Aceşti lideri iudei au fost de acord că evanghelia sa nu era în nici o privinţă deficitară. Deşi Pavel acţionase independent de ei, şi nu fusese învăţat de ei, evanghelia pe care o predicau ei era exact identică cu aceea predicată de Pavel! (Pavel nu are nici o intenţie de a-i subestima pe ceilalţi apostoli, ci afirmă doar că orice ar fi fost ei - adică unii care trăiseră în prezenţa Domnului Isus, pe când umblase El pe pământ - asta nu le conferea vreo autoritate superioară, după părerea sa. Dumnezeu nu acceptă pe cineva pe baza unor consideraţii exterioare de genul acesta.)