Când a ajuns Pavel la Ierusalim, le-a transmis evanghelia pe care o predica el deschis între Neamuri, dar în particular celor cu reputaţie, ca nu cumva să alerge sau să fi alergat în zadar. De ce vorbea Pavel în particular cu liderii spirituali, şi nu în plenul adunării? Voia el ca aceştia să-i aprobe, în prealabil, evanghelia, verificând astfel că nu a predicat o evanghelie falsă? Evident că nu! Căci ar fi un fapt contrar tuturor declaraţiilor lui Pavel. Oare nu insistase el că mesajul propovăduit i se descoperise pe căi divine? Hotărât lucru, el nu avea nici un fel de dubii cu privire la faptul că evanghelia sa era, într-adevăr, adevărul divin! Explicaţia trebuie găsită în altă parte, în faptul că era o chestiune de bun simţ să stea de vorbă, mai întâi, cu liderii. De asemenea era recomandabil ca liderii să fie convinşi pe deplin de autenticitatea evangheliei lui Pavel, căci dacă ei ar fi avut îndoieli sau dificultăţi în acceptarea mesajului lui Pavel, atunci Pavel ar fi putut răspunde pe loc la acestea, putând merge după aceea în faţa bisericii cu sprijinul deplin al celorlalţi apostoli. Ori de câte ori ai de a face cu un număr mare de oameni, există pericolul ca mulţimea să fie influenţată de elemente emotive. Prin urmare, Pavel a dorit să prezinte mai întâi evanghelia sa în particular, într-o atmosferă ferită de orice izbucniri isterice din partea mulţimii. Dacă Pavel ar fi procedat altfel, s-ar fi iscat o dispută aprinsă, care ar fi putut dezbina biserica, scindând-o în ramura iudaică şi cea ne-iudaică. În acest caz, scopul călătoriei lui Pavel la Ierusalim ar fi fost zădărnicit, căci asta vrea să spună el prin cuvintele: ca cu cumva să alerg sau să fi alergat în zadar.