Când Petru a venit prima oară la Antiohia, el mânca împreună cu cei dintre Neamuri, bucurându-se pe deplin de libertatea sa creştină. Dar tradiţia iudaică nu-i îngăduia să facă aceasta. După câtva timp, au venit unii de la Iacov, de la Ierusalim în vizită la Antiohia, pretinzând că-l reprezentau pe Iacov. Mai târziu însă Iacov a dezminţit acest lucru (Fapte 15:24). Aceştia erau probabil creştini iudei, care încă aderau la ceremonialuri legate de legea iudaică. Când au sosit ei, Petru a încetat de a mai avea părtăşie cu Neamurile, temându-se că vestea despre purtarea sa va ajunge la urechile legaliştilor din Ierusalim. Procedând aşa, el tăgăduia unul din marile adevăruri ale evangheliei - că toţi credincioşii sunt una în Cristos Isus şi că deosebirile naţionale nu afectează părtăşia. Findlay spune:
„Refuzând să mănânce cu cei netăiaţi împrejur, el a afirmat implicit că, deşi aceştia erau credincioşi în Cristos, pentru el erau tot oameni de rând şi necuraţi, întrucât, în opinia lui, ritualurile mozaice ar fi conferit o sfinţenie superioară neprihănirii pe care o dă credinţa."