În al cincilea rând, în timpul unei vizite ulterioare a lui Pavel la Ierusalim, apostolii de acolo au convenit că evanghelia vestită de el era de origine divina (Galateni 2:1-10). Având în vedere că biserica s-a născut la Ierusalim şi că apostolii au făcut, practic, din acest oraş sediul lor, anumiţi creştini considerau că biserica de acolo era „biserica mamă". Astfel Pavel a fost confruntat cu învinuirea că ar fi fost inferior, deoarece nu se număra printre apostolii de la Ierusalim. Pavel răspunde acestei acuzaţii, descriind în amănunt călătoria sa la Ierusalim. Dacă aceasta a avut loc la paisprezece ani după convertirea sa, sau după prima sa călătorie - nu ştim. Ceea ce ştim este că a primit o revelaţie de la Cristos să se ducă, împreună cu Barnaba, colaboratorul său, şi cu Tit, un ne-evreu convertit în urma propovăduirii lui Pavel. Iudaizatorii insistaseră ca Tit să fie tăiat împrejur, pentru a putea fi considerat mântuit cu adevărat. Apostolul Pavel se opusese din răsputeri acestei pretenţii, deoarece îşi dădea seama că dacă ceda, punea în joc însuşi adevărul evangheliei. (Ulterior, când Pavel însuşi l-a tăiat împrejur pe Timotei, nu era implicat nici un principiu major - Fapte 16:3.) E. F. Kevan spune:
„Pavel a văzut că circumcizia în vederea îndreptăţirii nu era un simplu ritual nevinovat, aşa cum ar fi crezut un om fără discernământ. A te supune tăierii împrejur însemna a crede că poţi fi îndreptăţit prin metoda legalistă de păzire a legii, tăgăduind astfel însăşi temeliile harului.”