Pavel îi confruntă pe galateni de la început cu uşurinţa lor de a accepta o învăţătură greşită, fiind uimit de nepăsarea cu care renunţă dintr-odată la adevărul evangheliei, drept care îi previne pe un ton sever că acţiunea lor echivalează cu părăsirea lui Dumnezeu şi îmbrăţişarea unei evanghelii false. Dumnezeu i-a chemat la harul lui Cristos, dar iată că acum ei îşi plecau grumazul sub jugul blestemat al legii. Cum se face că, după ce acceptaseră evanghelia adevărată, acum o abandonau, în favoarea unei alte evanghelii, care nici măcar nu era o evanghelie (sau „veste bună"), ci un mesaj pervertit, un amestec de har şi lege.