În continuare Pavel le aminteşte cititorilor săi ce enorm de mult a costat mântuirea. Observaţi cuvintele: Domnul nostru Isus Cristos, care S-a dat pe Sine însuşi pentru păcatele noastre. Dacă S-a dat pe Sine însuşi ca să rezolve problema păcatului, atunci noi nici nu putem, nici nu e necesar să adăugăm vreun lucru la această lucrare sau să încercăm să ispăşim pe cont propriu păcatele noastre, prin păzirea legii. Cristos este singurul şi suficientul Mântuitor. Cristos a murit ca să ne izbăvească de veacul acesta rău. Aici este cuprinsă nu numai corupţia morală şi politică a epocii în care trăim, ci şi lumea religioasă, care amestecă ritualurile şi ceremoniile cu credinţa în Cristos. Prin urmare, a fost foarte nimerit şi la timp să li se amintească galatenilor că riscau să se întoarcă exact la sistemul din care Cristos murise pentru a-i smulge! Răscumpărarea lui Cristos a fost după voia Dumnezeului şi Tatălui nostru. Prin asta se dă credit Celui care îl merită: nu omului, pentru jalnicele lui eforturi, ci lui Dumnezeu, pentru voia Sa suverană. Se subliniază că Cristos este calea lui Dumnezeu de mântuire şi că alta nu există.
Versetul 4 le aminteşte oamenilor că pe Dumnezeu nu-L interesează deloc să facă lumea să fie mai bună, sau să-i facă pe oameni să se simtă mai bine în această lume, ci să-i izbăvească pe oameni din lume. Priorităţile noastre ar trebui să coincidă cu ale Lui.