Apostolul se include pe sine în categoria tuturor fraţilor care erau cu el. Aceşti fraţi s-au alăturat apelului lansat de Pavel către galateni, să se ţină tare de adevărul evangheliei. Scrisoarea aceasta către bisericile Galatiei denotă o intenţionată absenţă a unui ton cald. De obicei, Pavel se adresa credincioşilor cu apelativul: „biserica lui Dumnezeu", „sfinţii" sau „credincioşii în Cristos Isus". Adesea el îşi exprima mulţumirile pentru credincioşi sau le elogia virtuţile. De multe ori pomenea persoane individuale, pe nume. Nu găsim aici nici unul din aceste elemente. Gravitatea rătăcirii ce se strecurase în bisericile galatene l-a făcut pe apostol să adopte un ton aspru şi rece faţă de aceşti credincioşi.