În al treilea rând, în primii trei ani (după convertirea sa) el a lucrat independent de ceilalţi apostoli. Acum Pavel demonstrează independenţa sa faţă de alţi oameni în legătura cu evanghelia sa. După convertirea sa, el nu a conferit imediat cu liderii pământeşti, nici nu s-a suit la Ierusalim, unde se aflau ceilalţi apostoli, ci s-a dus în Arabia, după care a revenit la Damasc. Hotărârea lui de a evita Ierusalimul nu izvora din lipsa de respect pentru colegii săi apostoli, ci era urmarea faptului că fusese împuternicit chiar de Domnul Isus Cristos, Cel înviat, şi primise o slujbă unică, de vestire a evangheliei la Neamuri (Galateni 2:8). De aici reiese clar că evanghelia şi slujba sa nu aveau nevoie de autorizaţia nici unui om, el fiind total independent de oameni.

În aceste versete găsim o seamă de sintagme ce se cer examinate cu luare aminte, cum ar fi cea din versetul 15: Dumnezeu... m-a pus deoparte din pântecele mamei mele. Pavel şi-a dat seama că încă înainte de a se fi născut, el a fost pus deoparte de Dumnezeu pentru o lucrare specială. El adaugă apoi că Dumnezeu l-a chemat prin harul Său - referire evidentă la convertirea sa pe drumul Damascului. Dacă ar fi fost să primească ce merita atunci, ar fi fost, negreşit, aruncat în iad. Dar Cristos, în harul Său minunat, l-a mântuit şi l-a trimis să predice tocmai credinţa pe care se străduia el s-o distrugă. În versetul 16 el arată că Dumnezeu a găsit cu cale să-L descopere pe Fiul Său în el. Asta ne dă prilejul să vedem planul minunat avut în vedere de Dumnezeu când ne-a chemat - să-L descopere pe Fiul Său în noi, pentru ca noi să-L putem reprezenta pe Domnul Isus în faţa lumii. El ni-L descoperă pe Cristos inimilor noastre (versetul 16), pentru ca El să-L poată înfăţişa pe Cristos prin noi (versetul 16-23), aşa încât Dumnezeu să fie proslăvit prin această etalare (versetul 24). Misiunea specială încredinţată lui Pavel a constat în a-L predica pe Cristos printre Neamuri.

În versetul 17 el spune: „M-am dus în Arabia." Fiecare slujitor al Domnului trebuie să petreacă din când în când un timp de meditaţie, izolat de toţi ceilalţi şi stând numai în prezenţa Domnului. Astfel Moise a petrecut patruzeci de ani în pustiu. David a fost singur cu Dumnezeu pe când păştea oile pe dealurile din Iudeea.