Din nou, apostolul Pavel se dă pe sine ca pildă, se prezintă ca model de sfânt, îndemnându-i pe credincioşi să practice lucrurile pe care le-au deprins de la el şi pe care le-au văzut exemplificate în viaţa lui.
Faptul că acest îndemn survine atât de aproape de versetul 8 nu e lipsit de semnificaţie, întrucât trăirea corectă este urmarea gândirii corecte. Dacă gândurile din viaţa cuiva sunt curate, atunci şi viaţa lui va fi curată. Pe de altă parte, dacă mintea cuiva este un focar de stricăciune, atunci negreşit acesta se va revărsa în trăirea practică a acelei persoane, întinându-i viaţa. În plus, nu trebuie să uităm că dacă cineva adăposteşte în mintea sa un gând rău timp îndelungat, mai devreme sau mai târziu va pune în aplicare acel gând.
Celor care urmează cu credincioşie pilda apostolului li se făgăduieşte că Dumnezeul păcii va fi cu ei. În versetul 7, pacea lui Dumnezeu este partea celor care au obiceiul să se roage; aici Dumnezeul păcii este Prietenul şi însoţitorul celor care sunt sfinţi. Ideea care se desprinde de aici este că Dumnezeu însuşi se va apropia şi va fi prezent cu drag în experienţa tuturor celor în a căror viaţă se întruchipează adevărul.