Acum Pavel încheie cu salutul său caracteristic. Harul a strălucit pe prima pagină a acestei scrisori şi tot harul răzbate de pe ultima pagină. Din prisosul inimii vorbeşte gura. Inima lui Pavel era plină până la refuz de cea mai mare temă din toate veacurile: harul lui Dumnezeu prin Cristos - şi nu e de mirare că acest adevăr scump străbătea toate compartimentele vieţii sale. Să-l lăsăm pe Paul Rees să încheie comentariul asupra cărţii Filipeni:
„Cel mai mare dintre oameni a scris cea mai caldă dintre scrisori. De-acum îndatorirea izvorâtă din dragoste este împlinită. Ziua s-a scurs. Apostolul continuă să zacă în lanţuri. Ostaşul îl păzeşte în continuare. Dar nu e nimic! Căci duhul lui Pavel este liber! Mintea lui este lucidă! Inima îi străluceşte de bucurie! Iar a doua zi dis-de-dimineaţă, Epafrodit porneşte spre Filipi!”