Acum Pavel adaugă ceea ce este probabil cel mai cunoscut şi mai iubit din verset din capitolul de faţă. Să fim atenţi să observăm că această făgăduinţă vine imediat după descrierea isprăvniciei lor fidele. Cu alte cuvinte, pentru că I-au dăruit lui Dumnezeu din resursele lor materiale, chiar până acolo încât şi-au periclitat propriul lor trai, Dumnezeu va îngriji acum din plin de toate nevoile lor. Ce uşor este pentru unii creştini să scoată versetul acesta din contextul în care a fost dat, folosindu-l ca pernă comodă pe care să-şi plece capul, risipind banii pentru ei înşişi, şi abia arareori gândindu-se la lucrarea lui Dumnezeu, amăgindu-se cu cuvintele: „Nu-i nimic, că Dumnezeu va avea grijă de toate nevoile tale.”
Deşi este adevărat că, în general, Dumnezeu are grijă de toate nevoile copiilor Săi, promisiunea din acest verset e una aparte, ce se adresează celor credincioşi şi devotaţi dărniciei către Cristos, aceştia fiind asiguraţi că Cristos nu va îngădui niciodată să sufere, lipsuri.
Adesea s-a arătat că Dumnezeu are grijă de nevoile copiilor Săi - nu din bogăţiile Sale, ci potrivit cu bogăţiile Sale în slavă prin Cristos Isus. Dacă un milionar ar da zece cenţi unui copil, ar da din bogăţiile sale. Dar dacă ar dărui o sută de mii de dolari unei cauze vrednice, ar da potrivit cu bogăţiile sale. Dumnezeu poartă de grijă după bogăţiile Sale în slavă prin Cristos Isus, aceste bogăţii neputând fi întrecute!
Williams numeşte versetul 19 o notă de plată achitată de banca credinţei, având următoarele elemente:
”Dumnezeul meu - numele Bancherului;
va avea grijă - asta e promisiunea că se va efectua plata;
de toate nevoile voastre - valoarea notei de plată;
după bogăţiile Sale - capitalul băncii;
în slavă - adresa băncii;
prin Cristos Isus - semnătura de la subsolul notei, fără de care ea nu are nici o valoare.”