Pavel a ştiut să fie smerit, adică să se descurce, chiar atunci când îi lipseau cele necesare traiului, după cum a ştiut să trăiască şi în belşug, adică atunci când i s-a dăruit mai /mult decât avea nevoie pentru traiul lui.
În toate lucrurile şi în toate privinţele el s-a deprins să fie sătul şi flămând ... în belşug... şi în lipsă. Cum a deprins apostolul această lecţie? Pur şi simplu prin faptul că era convins că se află în voia lui Dumnezeu. El ştia că indiferent în ce împrejurări s-ar fi aflat, Dumnezeu rânduise să treacă prin ele. Dacă era flămând, asta se datora faptului că Dumnezeu îngăduise acest lucru. Dacă era sătul, asta însemna că Domnul rânduise acest lucru. Fiind angrenat cu toate forţele şi cu toată perseverenţa în slujba Regelui, apostolul putea afirma cu toată convingerea: „Da, Tată, că aşa ai găsit Tu cu cale!”