Venind la Cristos ca să fie mântuit, Pavel a renunţat la toate lucrurile şi le-a socotit fără valoare când sunt puse alături de excelenţa cunoaşterii lui Cristos Isus, Domnul lui. Excelenţa cunoaşterii este modul în care se exprimă în limba ebraică ideea de cunoaştere supremă sau cunoaşterea care întrece orice cunoaştere.
Fondul etnic, naţionalitatea, cultura, prestigiul, educaţia, religia, realizările personale - la toate acestea apostolul a renunţat definitiv, ne mai lăudându-se cu ele. Ba mai mult, le-a socotit gunoaie, pentru ca să-L poată câştiga pe Cristos.
Deşi în versetul de faţă şi în cel următor, Pavel foloseşte timpul prezent, el face o privire retrospectivă, examinând convertirea sa. Pentru a-L câştiga pe Cristos, el a trebuit să întoarcă spatele lucrurilor pe care fusese învăţat din fragedă pruncie să le preţuiască. Dacă dorea să-L câştige pe Cristos, atunci trebuia să-şi ia rămas bun de la religia mamei sale, de la moştenirea tatălui său şi de la propriile sale realizări, cum a şi procedat, de altfel, Pavel, renunţând complet la legăturile sale cu iudaismul, ca nădejde a mântuirii. Procedând astfel, apostolul a fost dezmoştenit de rudele sale, repudiat de foştii lui prieteni şi prigonit de concetăţenii săi. El literalmente a suferit pierderea tuturor lucrurilor când a devenit creştin.
Întrucât în versetul 8 se foloseşte timpul prezent, s-ar putea înţelege că Pavel încă căuta să-L câştige pe Cristos. În realitate, el îl câştigase pe Cristos când L-a recunoscut prima oară ca Domn şi Mântuitor al său. Dar timpul prezent indică faptul că aceasta continuă să fie atitudinea sa - anume că încă socoteşte toate celelalte lucruri un gunoi, când le pune alături de valoarea cunoaşterii Domnului Isus. Marea dorinţă a inimii lui este ca Cristos să-i fie câştigul lui. Nu aurul, nici argintul, nici reputaţia religioasă, ci numai Cristos!