În contrast cu aceştia, Pavel afirmă că noi (credincioşii adevăraţi) suntem circumcizia - nu cei ce s-au întâmplat să se nască din părinţi evrei şi nu cei ce au fost circumcişi în mod fizic, ci cei ce îşi dau seama că firea veche (carnea) nu este de nici un folos, că omul nu poate face nimic, prin eforturile proprii, pentru a câştiga aprobarea lui Dumnezeu. Apoi Pavel enumera trei elemente care îi caracterizează pe cei din categoria adevăratei circumcizii:
1. Ei se închină lui Dumnezeu prin Duhul. Adică închinarea lor este duhovnicească, iar nu una bazată pe ceremonii. Adevăratul închinător pătrunde în prezenţa lui Dumnezeu prin credinţă, vărsându-şi toată iubirea, lauda, adorarea şi omagiul inimii sale înaintea Lui. Pe de altă parte, închinătorul sufletesc este preocupat de clădiri frumoase, de mobilierul ecleziastic, de ceremoniile fastuoase, de odăjdiile preoţeşti şi de tot ce animă emoţiile.
2. Cei ce aparţin adevăratei circumcizii se bucură (sau se laudă) în Cristos Isus. Numai El este temelia laudei lor. Ei nu se laudă cu ei înşişi sau cu realizările for, nici cu fondul cultural din care provin şi, desigur, nu se laudă cu credincioşia îndeplinirii sacramentelor.
3. Ei nu se încred în firea veche. De la bun început, ei nu cred că pot fi mântuiţi prin eforturile fireşti, nici că firea veche ar putea în vreun fel să le păstreze mântuirea. Ei nu aşteaptă nimic bun de la firea lor adamică şi, prin urmare, nu sunt dezamăgiţi când constată că aceasta nu are nimic bun să le ofere!