Când va veni Domnul Isus din cer, El va schimba aceste trupuri ale noastre. Nu este nimic rău sau murdar în trupul nostru omenesc, ca atare. Răul constă doar în întrebuinţarea greşită pe care o putem da trupului nostru.
Dar este un trup al stării noastre smerite, adică un trup al umilirii. Este supus ridurilor, cicatricilor, îmbătrânirii, suferinţei, bolilor şi morţii. Ne limitează şi ne face să nu ne simţim comozi!
Domnul îl va transforma însă într-un trup de slavă. Noi nu cunoaştem înţelesul deplin al acestei afirmaţii, dar ştim că noul trup nu va mai fi supus deteriorării sau morţii, nici limitărilor de timp sau barierelor naturale. Va fi un trup real, dar perfect acomodat la condiţiile cerului. Va fi ca trupul învierii posedat de Domnul Isus.
Asta nu înseamnă că vom avea cu toţii aceeaşi înfăţişare fizică! Isus putea fi recunoscut în mod distinct după învierea Sa şi negreşit fiecare individ îşi va păstra identitatea fizică în veşnicie.
De asemenea, acest pasaj nu ne învaţă că vom fi ca Domnul Isus în ce priveşte atributele lui Dumnezeu. Noi niciodată nu vom avea a tot ştiinţa şi atotputernicia lui Dumnezeu, după cum nu vom putea fi în orice loc, în acelaşi timp.
Dar vom fi din punct de vedere moral ca Domnul Isus. Vom fi pe veci eliberaţi de păcat. Acest pasaj nu ne oferă însă suficiente date pentru a ne satisface curiozitatea. Totuşi cât ni se dă este suficient pentru a ne inspira mângâiere şi nădejde.
Potrivit cu lucrarea prin care El este în stare de a-Şi supune toate lucrurile. Transformarea trupurilor noastre va fi realizată de aceeaşi putere divina la care va recurge ulterior Domnul pentru a-Şi supune toate lucrurile. El este „în stare să mântuiască" (Evrei 7:25). El este „în stare să ajute" (Evrei 2:18). El este „în stare să păstreze" (Iuda 24). Acum în versetul de faţă aflăm că El este în stare să supună. „Acesta este Dumnezeul nostru în veci de veci. El va fi călăuza noastră, chiar până la moarte" (Psalmul 48:14).