Ei trebuie să se păzească de câini... de lucrătorii răi şi de mutilare. Toate trei sintagmele se referă probabil la acelaşi grup de oameni: la învăţătorii falşi, care căutau să-i supună pe creştini legilor iudaismului, propovăduind că neprihănirea se poate obţine prin păzirea legii şi prin datini.
Mai întâi, ei erau câini. În Biblie câinii sunt animale necurate. Termenul era folosit de evrei când se refereau la ne-evrei! În ţările din răsărit câinii erau fiinţe lipsite de adăpost, care umblau liberi pe străzi, culegând hrana din gunoaiele pe care le puteau găsi. Aici Pavel răstoarnă imaginea, aplicând-o la acei învăţători iudei falşi care căutau să corupă biserica. Ei erau cei ce trăiau în afară, încercând să-şi întemeieze existenţa pe ritualuri şi ceremonii. Ei „culegeau firimiturile, când, de fapt, ar fi putut să se aşeze la un ospăţ."
În al doilea rând, ei erau lucrători răi. Susţinând că erau credincioşi adevăraţi, ei au fost primiţi în rândurile creştinilor, la părtăşia lor, după care au început să răspândească învăţături greşite. Rezultatele lucrării lor nu puteau fi decât rele.
Apoi Pavel îi numeşte mutilarea. Este un termen sarcastic, prin care este descrisă atitudinea lor faţă de circumcizie. Negreşit aceşti învăţători falşi insistau ca o persoană să fie circumcisă, pentru a putea fi mântuită. Dar ei nu se refereau decât la actul fizic al circumciziei, nefiind preocupaţi cu înţelesul ei spiritual. Circumcizia simbolizează moartea faţă de firea veche. Înseamnă că pretenţiile naturii cărnii nu mai au voie să domnească în viaţa noastră. Insistând asupra actului circumciziei, aceşti învăţători dădeau frâu liber firii vechi, nerecunoscând că aceasta fusese răstignită pe cruce. Pavel îi numeşte mutilatori ai cărnii, care nu făceau distincţie între ceremonie şi sensul ascuns pe care îl exprima.