Toţi cei se sunt maturi (în româneşte: „desăvârşiţi") trebuie să fie dispuşi şi ei să sufere şi să moară pentru Cristos şi să nu precupeţească nici un efort în dorinţa de a deveni tot mai mult asemenea Domnului Isus. Aceasta înseamnă să fii matur în credinţa creştină. Unii numesc această atitudine fanatism, extremism sau radicalism. Dar apostolul afirmă că cei ce au ajuns la maturitate vor înţelege numaidecât că este singurul răspuns cuminte, logic şi rezonabil pe care-l putem da Celui care Şi-a vărsat viaţa, murind pentru noi pe crucea Calvarului.
Dacă în vreo privinţă gândiţi altfel, Dumnezeu vă va lumina şi în această privinţă. Pavel îşi dă seama că nu toţi vor fi de acord cu el în privinţa adoptării unei filosofii (de viaţă) atât de periculoase. Dar el îşi exprimă încrederea că dacă cineva doreşte cu adevărat să cunoască adevărul.
Dumnezeu i-1 va descoperi. Motivul pentru care asistăm în vremea noastră la un creştinism atât de comod şi de complăcut este faptul că nu dorim să cunoaştem adevărul, că nu dorim să facem ceea ce cere un creştinism ideal. Dumnezeu este dispus să le arate adevărul celor care sunt dispuşi să-l urmeze.