Omul acesta, care învăţase să fie mulţumit cu orice lucruri materiale de care avea parte (Filipeni 4:11) nu putea, în schimb, să ajungă niciodată la poziţia în care să considere că nu mai e loc pentru înaintare duhovnicească. Cu alte cuvinte, cum am spune noi azi, el nu se considera un realizat. Ce face Pavel, atunci? Răspunsul:
Una fac. Pavel era un om cu un scop precis în viaţă, dominat de o singură viziune, de o singură ambiţie, asemănându-se, în această privinţă, cu David, care a spus: „Un lucru doresc de la Domnul."
Uitând ce este în urma mea - prin care se înţelege nu numai păcatele şi eşecurile lui, ci şi privilegiile, realizările şi succesele vieţii pământeşti, pe care le-a descris la începutul acestui capitol, ba chiar şi izbânzile sale duhovniceşti.
Şi aruncându-mă spre ce este înainte: adică, privilegiile şi responsabilităţile vieţii creştine, fie că e vorba despre închinare, slujire, fie de dezvoltarea personală a caracterului creştin.