Apostolul nu a considerat că a ajuns deja desăvârşit. Prin desăvârşit nu se înţelege învierea din versetul precedent, ci întreaga temă a conformării cu Cristos. El nu concepea că se poate atinge o stare de totală absenţă a păcatului sau la un punct din această viaţă în care nu se mai poate realiza nici un progres. Se pare că apostolul era conştient de zicala: „Satisfacţia este mormântul progresului."
Astfel el se avânta înainte, întru împlinirea scopului pentru care Domnul Isus l-a mântuit, pentru ca acest scop să se poată împlini în el. Apostolul fusese prins de Cristos Isus pe drumul către Damasc. Care a fost scopul acestei întâlniri extraordinare? Acela de a face din Pavel un sfânt model, prin care Dumnezeu să demonstreze ce poate realiza prin viaţa unui om (predat Lui). Nu, Pavel nu era încă asemenea lui Cristos, ci procesul conformării îşi desfăşura în continuare lucrarea, Pavel depunând toate eforturile pentru ca această lucrare a harului lui Dumnezeu să poată continua şi să se adâncească în el.