Din nou aici suntem confruntaţi cu o chestiune de interpretare. Trebuie să luăm versetul acesta textual, sau trebuie să-l spiritualizăm? S-au propus diverse interpretări, pe care le rezumăm mai jos:

1. Pavel nu era sigur că va fi înviat din morţi. Prin urmare, se sforţa cu toate energiile să-şi asigure partea la înviere. Desigur, o atare interpretare este total neverosimilă! Pavel întotdeauna a crezut că învierea se capătă prin har, iar nu prin faptele săvârşite de om. În plus, el şi-a exprimat, cu altă ocazie (2Corinteni 5:1-5) încrederea deplină că va avea parte de înviere.

2. O altă interpretare afirma că Pavel nu s-ar referi aici la învierea fizică, ci la dorinţa de a trăi viaţa asociată cu învierea aici pe pământ. După câte se pare este interpretarea predilectă a celor mai mulţi comentatori.

3. Conform acestei interpretări, Pavel s-a referit la învierea fizică, dar nu şi-a exprimat îndoiala cu privire la faptul că va avea parte de ea. Mai degrabă, el a spus că nu-i pasă de suferinţele prin care va trebui să treacă în drum spre această înviere, ci era dispus să îndure grele prigoane şi încercări, dacă până să ajungă la înviere drumul său trebuia să treacă prin acestea. Sintagma: „ca să ajung cu orice chip, dacă voi putea" nu exprimă neapărat îndoiala (vezi Fapte 27:12;Romani 1:10;11:14), ci dorinţa arzătoare sau perspectiva care-l determină pe Pavel să nu ia în seamă cât îl va costa ca să ajungă acolo.

Noi suntem de acord cu a treia interpretare. Apostolul dorea să se conformeze lui Cristos. Or, întrucât Cristos suferise, murise şi fusese înviat din morţi, Pavel nu-şi dorea altceva pentru sine. Tare ne este teamă că dorinţa noastră de a avea parte aici de o viaţă de confort, lux şi tihnă adesea ştirbeşte tăişul unora din versetele pe care le citim în Biblie. Oare nu ne-am situa însă pe un teren mai sigur dacă am lua aceste versete la justa lor valoare - adică în mod literal, cum sunt prezentate - dacă nu există în Biblie alte versete care să ne împiedice să le interpretăm astfel?

Înainte de a trece de acest verset, trebuie să remarcăm că Pavel se referă la învierea dintre cei morţi. Cu alte cuvinte, aceasta nu e învierea tuturor morţilor, ci se referă la o anumită înviere, de care vor avea pare doar unii, ceilalţi rămânând în mormânt. Ştim de la 1Tesaloniceni 4:13-18 şi 1Corinteni 15:51-57 că credincioşii vor fi înviaţi la venirea lui Cristos (unii la Răpire iar alţii la sfârşitul Marii Strâmtorări), dar că restul morţilor nu vor fi înviaţi decât după Domnia de o mie de ani a lui Cristos pe pământ; vezi şi Apocalipsa 20:5.