Absolut nimic nu trebuie făcut din ambiţie egoistă sau din slavă deşartă, întrucât aceştia sunt doi dintre duşmanii cei mai mari ai unităţii în rândurile copiilor lui Dumnezeu. Ambiţia egoistă este dorinţa de a fi numărul unu, indiferent de cost. Iar slava deşartă se referă la mândrie sau la afişaj, la orgoliu şi aroganţă. Ori de câte ori veţi întâlni oameni interesaţi în a-şi aduna în jurul lor o clică sau în a-şi promova propriile lor interese, acolo se află negreşit germenii disensiunilor şi dezbinărilor. Remediul se găseşte în ultima parte a versetului: în smerenie fiecare să privească pe altul mai presus de el însuşi. Asta nu înseamnă că trebuie să considerăm că nişte criminali au caracter moral mai bun decât al nostru, ci, mai degrabă, că trebuie să trăim pentru alţii în mod altruist, punând interesele lor mai presus de ale noastre. Este uşor să citim un îndemn ca acesta în cuvântul lui Dumnezeu, dar cu totul altul să apreciem semnificaţia sa adevărată şi punerea sa în practică. A-i stima pe alţii şi a-i considera mai buni decât pe noi înşine este un concept cu totul străin minţii omeneşti. Prin urmare, nu vom reuşi să aplicăm acest principiu divin cu propriile noastre forţe. Numai atunci când suntem umpluţi şi împuterniciţi de Duhul Sfânt vom putea să-l aplicăm în practică.