În harul Său nespus de mare, Domnul a străbătut drumul ce duce la de la Betleem la Gheţimani şi apoi la Golgota. La rândul Lui, Dumnezeu îl va onora cu omagiu universal şi cu recunoaşterea universală a domniei Sale. Cei care au respins pretenţiile Sale vor recunoaşte într-o zi că au fost nechibzuiţi, că au greşit cumplit şi că Isus din Nazaret este, într-adevăr, Domnul slavei.
Înainte de a ne despărţi de acest pasaj minunat privitor la Persoana şi lucrarea Domnului Isus, trebuie să o spunem din nou că a fost prilejuit de o problemă minoră ce s-a ivit la biserica din Filipi. Pavel nu îşi propusese în acest punct să compună un tratat despre Domnul, încercând doar să corecteze duhul de egoism şi de partidă ce se manifestase la sfinţi. Gândul lui Cristos era ca starea lor să se îndrepte. Şi astfel observăm cum Pavel în orice situaţie Îl aduce pe Cristos. „Chiar atunci când se ocupă de chestiuni cât se poate de delicate, de dureroase sau de neplăcute,” scrie Erdman, „el ştie să prezinte adevărul în termeni atât de minunaţi încât acesta să pară un giuvaer de preţ într-un bulgăr de ţărână.”