În toate rugăciunile, el a făcut cereri pentru filipeni, cu bucurie. Pentru el era o adevărată desfătare să se roage pentru ei, acest lucru nefiindu-i o povară. Din acest pasaj şi din multe alte scrieri ale lui Pavel aflăm că el era un om al rugăciunii - ceea ce ne face să încetam de a mai căuta motive suplimentare menite să explice de ce s-a folosit Dumnezeu de el într-o măsură atât de mare. Dacă ţinem seama de amploarea călătoriilor sale şi de sumedenia de creştini cu care a făcut cunoştinţă pe parcurs, rămânem uimiţi să constatăm ce legături strânse şi personale a păstrat apostolul cu ei, interesându-se de soarta fiecăruia în parte.