Pentru filipeni, era mai de folos ca Pavel să mai rămână pe pământ un timp. Nu putem să nu rămânem impresionaţi de altruismul acestui om, cu o inimă atât de mare, care nu se gândeşte la tihna sau la confortul său, ci doar la tot ce ar putea face să înainteze cauza lui Cristos şi bunăstarea copiilor Săi.

Fiind încredinţat de faptul că încă era nevoie de el pentru a-i îndruma pe sfinţi, a-i mângâia şi a-i îmbărbăta, Pavel ştia că nu va fi omorât, de data aceasta. De unde ştia? Noi credem că el trăia atât de aproape de Domnul, încât Duhul Sfânt putea să-i transmită aceste cunoştinţe. „Secretul Domnului este cu cei ce se tem de El” (Ps. 25:14, traducere după versiunea engleză, n.tr). Cei ce sunt ancoraţi adânc în Dumnezeu, petrecând timp îndelung în meditaţie şi în citirea cuvântului Lui, aud secrete care pentru alţii sunt acoperite de zgomotele lumii, de agitaţia şi trepidaţia vieţii. Ca să auzi, trebuie să fii aproape de El. Pavel era aproape.

Rămânând în trup, Pavel putea urmări în continuare propăşirea lor duhovnicească, sporindu-le bucuria de care aveau parte, punându-şi încrederea în Domnul.