Iată, aşadar, esenţa filozofiei de viaţă a lui Pavel: El nu trăia pentru bani, faimă sau plăceri. Ţelul vieţii lui era să-L iubească, să I se închine şi să-L slujească pe Domnul Isus. El dorea ca viaţa lui să fie aidoma vieţii lui Cristos. El dorea ca Mântuitorul să-Şi trăiască viaţa prin el.
A muri este un câştig, pentru că a muri înseamnă a fi cu Cristos şi „ca El" pe veci. Înseamnă a-L sluji pe El cu o inimă ce nu mai păcătuieşte, cu picioare ce nu se mai abat de la calea cea dreaptă. În mod obişnuit, nu considerăm moartea un câştig. Trist e că azi pare să ne domine concepţia: „a trăi e un mare câştig pe acest pământ iar a muri înseamnă a pierde acest câştig.” Dar, arată Jowett: „Pentru apostolul Pavel, moartea nu era o trecere sumbră, în care tot ce avem noi mai de preţ putrezeşte şi se strică dintr-odată, ci un loc de dulce tranziţie, «o cale acoperită, ce conduce spre lumină»”