Gândindu-se la rugăciunile creştinilor şi la ajutorul Duhului Sfânt, apostolul şi-a exprimat dorinţa fierbinte şi nădejdea că niciodată nu va fi dat de ruşine, ci că întotdeauna va avea o mărturie energică şi neînfricată pentru Cristos.

Şi, indiferent de rezultatul procesului - fie că va fi eliberat, fie că va fi dat la moarte - dorinţa lui arzătoare era ca Cristos să fie preamărit în trupul lui. A preamări nu înseamnă a-L face pe Cristos mai mare, căci El este deja mare şi nimic nu L-ar putea face mai mare. Ci „a preamări" înseamnă a face ca Cristos să fie stimat sau lăudat de alţii. Guy King arată cum poate fi preamărit Cristos de trupurile noastre, în viaţa de acum:

„...preamărit de buze care Îi aduc o mărturie fericită; preamărit de mâini angajate în slujirea Sa, cu scumpătate: preamărit de picioare gata oricând să-I facă comisioane; preamărit de genunchi încovoiaţi de bunăvoie în rugăciune, pentru împărăţia Lui; preamărit de umeri gata să poarte poverile altora, cum şi ale lor sunt purtate de alţii.”

Cristos poate fi preamărit în trupurile noastre şi prin moarte - adică prin trupuri istovite, mistuite sau consumate în slujba Sa; prin trupuri străpunse de suliţe cumplite; prin trupuri sfâşiate de pietre sau arse pe rug.