În cadrul salutului său caracteristic, Pavel le doreşte sfinţilor har... şi pace. Primul termen nu reprezintă atât de mult harul dăruit unui păcătos la convertirea sa, cât harul pe care trebuie să-l obţină în permanenţă de la tronul de har, care să-l ajute ori de câte ori are nevoie de el (Evrei 4:16). Tot aşa, pacea care le-o doreşte Pavel nu este atât de mult pacea cu Dumnezeu, pe care oricum ei o aveau deja, cât pacea lui Dumnezeu, care se obţine prin rugăciune şi mulţumire (Filipeni 4:6,7).
Ambele binecuvântări se capătă de la Dumnezeu Tatăl nostru şi Domnul Isus Cristos. Apostolul îl onorează pe Fiul în egală măsură cu Tatăl (Ioan 5:23). Pentru Pavel nu există nici o îndoială că Isus Cristos este Dumnezeu.