Ultima cerere din rugăciunea apostolului îi vrea pe creştini să fie umpluţi cu roadele neprihănirii, adică cu roadele produse de neprihănire sau cu toate virtuţile creştine care alcătuiesc o viaţă neprihănită. Sursa acestor virtuţi este Isus Cristos iar obiectul lor este slava şi lauda lui Dumnezeu. Această cerere a lui Pavel constituie o paralelă fidelă a cuvintelor de la Isaia 61:3: „ca să fie numiţi pomi ai neprihănirii (fiind umpluţi cu roadă neprihănirii), un răsad al Domnului (care este prin Isus Cristos), ca El să fie slăvit (spre slava şi lauda lui Dumnezeu.)"
„Cuvântul «roadă»” scrie Lehman Strauss, „...este strâns asociat cu relaţia noastră cu Cristos şi ceea ce aşteaptă El de la noi. Ramurile unei viţe de vie sunt rânduite să dea rod.”