Dacă apostolul nu i-ar fi cucerit inima lui Filimon, Onisim ar fi fost primit rece. Numai ascultarea motivată de dragoste era în măsură să facă statutul de sclav suportabil pentru Onisim. Poate că pe când scria aceste cuvinte, Pavel se va fi gândit la cuvintele Mântuitorului: „Dacă Mă iubeşti, păzeşte poruncile Mele" (Ioan 14:15). Şi astfel în numele dragostei el a preferat să facă o rugăminte, mai. degrabă decât să poruncească. Avea să se întindă dragostea lui Filimon până peste mări, unde un ambasador bătrân (termenii din greacă pentru „vârstnic" (presbutes) şi ambasador (presbeutes) sunt atât de similari încât Bentley crede că Pael a scris în original „ambasador". Dar manuscrisele tradiţionale sunt total contra acestei speculaţii, oricât de bine s-ar potrivi cu contextul) al lui Cristos era legat ca deţinut pentru Domnul Isus? Avea să fie el mişcat de cele două considerente: anume că Pavel era bătrân şi de pe acum şi pus în lanţuri pentru Cristos? Nu ştim precis ce vârstă avea apostolul la acea dată, dar se crede că avea între cincizeci şi trei şi şaizeci şi trei de ani. Poate asta nu ni s-ar părea o vârstă prea înaintată în vremea noastră, dar se prea poate ca Pavel să fi îmbătrânit prematur datorită faptului că s-a consumat în slujba lui Cristos. Şi acum el era deţinut pentru Isus Cristos. El nu urmăreşte să stoarcă lacrimi când face această afirmaţie, ci nădăjduieşte că Filimon va lua în calcul aceşti factori când va lua decizia sa.