Ori de câte ori se ruga Pavel pentru Filimon, îi mulţumea lui Dumnezeu pentru acest frate nobil. Avem toate motivele să credem că acest om era un exemplu strălucit al harului lui Dumnezeu - o persoană pe care ţi-ai dori-o ca prieten şi frate. Unii comentatori susţin că aici Pavel recurge la diplomaţie, pentru a „înmuia" inima lui Filimon şi a-l determina să-l primească înapoi pe Onisim. Dar asta ar însemna să-i atribuim apostolului motive nedemne şi să umbrim textul inspirat. Pavel nu ar fi spus aceste cuvinte de la începutul scrisorii, dacă nu ar fi crezut sincer în ele.