Scrisoarea se încheie cu binecunoscuta benedicţie a lui Pavel, în care el urează: harul Domnului nostru Isus Cristos să fie cu duhul lui Filimon. Viaţa nu ne poate oferi binecuvântări mai mari decât harul Domnului - favoarea nemeritată de noi pe care o revarsă Mântuitorul peste noi, în trăirea de zi cu zi, clipă de clipă, a umblării noastre pe acest pământ. A umbla conştienţi de Persoana şi lucrarea Sa în viaţa noastră, bucurându-ne de ele clipă de clipă, este tot ce-şi poate dori inima noastră.
Şi astfel Pavel pune jos pana, dându-i scrisoarea lui Tihic, pentru ca acesta să i-o transmită lui Filimon. Poate că acesta nu şi-a dat seama de efectul extraordinar de mare pe care îl va avea mesajul acestei epistole asupra comportării creştinilor din veacurile viitoare. Scrisoarea către Filimon este un exemplu clasic de iubire şi curtoazie, cu aceeaşi valabilitate ca în ziua în care a fost compusă. Amin.