Întrucât Apfia este nume feminin, majoritatea cărturarilor presupun că este vorba despre soţia lui Filimon. Faptul că scrisoarea îi este adresată în parte ei e de natură să ne atragă atenţia că creştinismul elevează statutul femeii (dacă cineva compară statutul femeilor creştine cu cel al femeilor păgâne sau musulmane, va fi nevoit să admită că adevăratul „Liberator al femeilor" este Domnul Isus Cristos). Mai târziu vom vedea cum este elevat şi statutul sclavilor.
Imaginaţia celor cucernici i-a făcut pe mulţi să creadă că Arhip a fost fiul lui Filimon, fapt de care nu putem fi siguri. Tot ce ştim este că era deplin angajat în lupta creştină. Pavel îl cinsteşte cu cuvintele: împreună ostaş cu noi. Ni-l putem imagina pe acest ucenic dedicat al Domnului Isus, plin de râvnă sfântă pentru lucrare. În epistola către Coloseni, Pavel îl evidenţiază ca unul vrednic de multă atenţie: „Şi spuneţi lui Arhip: «Ia seama bine la slujba pe care ai primit-o în Domnul, ca s-o împlineşti»" (Coloseni 4:17).
Dacă Filimon, Apfia şi Arhip ne transmit imaginea unei familii creştine, sintagma: biserica din casa ta ne înfăţişează tabloul unei biserici nou-testamentale. Reiese cu destulă claritate din textul acesta că în casa lui Filimon era o adunare, în care se strângeau credincioşii din partea locului Acolo se adunau ei la închinăciune, rugăciune şi studiul Bibliei. De acolo plecau ei, ducând mărturia lui Cristos unei lumi nedispusă să primească mesajul lor, dar neputând să-l dea uitării. În strângerea lor laolaltă în casa lui Filimon, creştinii erau cu toţii una în Cristos Isus. Bogaţi şi săraci, bărbaţi şi femei, stăpâni şi sclavi - toţi erau acolo membri cu drepturi depline ai familiei lui Dumnezeu. De îndată ce reveneau în lumea cotidiană, reapăreau distincţiile sociale. Dar la Cina Domnului, de pildă, ei se aflau cu toţii pe treapta comună de preoţi sfinţi. Filimon nu avea nici o ascendenţă asupra lui Onisim.