Nu numai că Filimon îl reprimea pe Onisim, ci îl primea în condiţii mult mai bune decât ar fi putut spera mai înainte, căci de acum între ei nu va mai domni doar relaţia obişnuită stăpân-sclav. Onisim era acum mai mult decât un sclav; era un frate preaiubit în Domnul. De acum înainte mobilul fricii va fi înlocuit cu cei al iubirii. Pavel deja se bucurase de părtăşia de frate preaiubit a lui Onisim, cât acesta a stat la Roma, dar acum apostolul urma să se despartă de el. Numai că pierderea apostolului avea să fie câştigul lui Filimon. De acum îl va cunoaşte pe Onisim ca frate atât în trup, cât şi în Domnul. Fostul sclav va justifica încrederea acordată de Pavel, atât în trup, adică prin slujirea sa devotată în mod fizic, cât şi în Domnul, adică prin părtăşia sa ca frate de credinţă.