Pavel se prezintă aici ca deţinut, iar nu ca apostol. Desigur putea să apeleze la autoritatea sa, dar aici preferă să pledeze de pe poziţia unui dezavantajat, aflat în împrejurări aparent umile. Totuşi apostolul face ca acel loc umil să strălucească de gloria cerului. El este deţinut al lui Cristos Isus. Nici o clipă apostolul nu-şi permite să se vaiete ca deţinut al Romei! El priveşte dincolo de împărat, văzându-L pe Regele regilor. Pe când scria aceste rânduri îl avea alături pe Timotei, drept care îl menţionează şi pe el, fără ca aceasta să însemne deloc că scrisoarea ar fi şi a acestuia.
Principalul destinatar al scrisorii este Filimon, care înseamnă „preaiubit", nume ce concordă cu natura acestui om, pe care Pavel îl descrie cu cuvintele: preaiubitul Filimon, împreună lucrător cu noi.