Chemat de Isus Hristos la o lucrare de excepţie printre naţiuni, Pavel nu a fost neascultător … (v. 19). Să nu fim nici noi, când este să împlinim slujbe mult mai modeste şi mai simple, pe care Domnul ni le-a încredinţat!Pentru Festus, om fără nevoi spirituale, vorbele lui Pavel sunt adevărate nebunii (v. 24). Într-adevăr, „omul natural nu primeşte lucrurile Duhului lui Dumnezeu, deoarece sunt nebunie pentru el“ (1 Corinteni 2.14). Atunci apostolul se adresează direct împăratului, plin de respect, dar în acelaşi timp cu autoritatea pe care i-o dă Cuvântul (Psalmul 119.46). Agripa îşi ascunde stânjeneala, schimbând vorba (v. 28). Ce trist este că a fi aproape convins, aproape creştin, înseamnă totuşi a fi în totul pierdut!Cine era de invidiat? Împăratul, sau sărmanul captiv? Conştient de înalta sa poziţie înaintea lui Dumnezeu, Pavel, întemniţat al lui Isus Hristos, nu se gândeşte la coroana omului dinaintea lui, ci la sufletul acelui om. Să nu ne oprim nici noi la înfăţişarea oamenilor, ci să ne gândim la soarta lor veşnică!Apostolul a apărut ca inculpat succesiv înaintea sinedriului, a lui Felix, a lui Festus şi a lui Agripa. Mai trebuie să se înfăţişeze înaintea Cezarului care, în această vreme, nu este altul decât sângerosul Nero.