Pe când se vărsa sângele jertfei de seară înaintea lui Iehova, pentru fărădelegile poporului, Ezra s-a plecat pe genunchi, ridicându-şi glasul într-o rugăciune de mărturisire. Luându-şi asupra sa păcatul poporului, el a fost umilit de faptul că ei au răspuns atât de mârşav la harul care-i păzise şi-i păstrase ca rămăşiţă de-a lungul tuturor judecăţilor ce se abătuseră peste acest popor până atunci si le dăduse un adăpost (textual „un cui") în locul Său cel sfânt (v. 8). Acest „cui" simbolizează siguranţa oricărei persoane care se bizuie pe Dumnezeu. Unii, printre care şi Ironside, cred că, în ultimă instanţă - se referă la însuşi Cristos: Referirea la „cui" este negreşit o recunoaştere a profeţiei lui Isaia, despre „cuiul din locul sigur" de care urma să atârne slava lui Iehova, adică, în sens deplin, însuşi Cristos (Isaia 22:21-25).
Profeţii arătaseră limpede că aceste căsătorii mixte nu erau îngăduite pentru israeliţi. Prin urmare, oamenii nu se puteau scuza, mai ales în lumina recentelor binefaceri pe care le primiseră din mâna Domnului. „Iată-ne înaintea Ta, cuprinşi de vinovăţie." Nu mai e nimic de zis.