Regele Artaxerxe(s) al Persiei i-a acordat lui Ezra prerogative foarte cuprinzătoare, în scrisoarea consemnată în acest capitol. Toţi israeliţii care doreau puteau să-l însoţească în călătoria sa la Ierusalim, unde Ezra urma să se intereseze dacă totul se făcea în conformitate cu Legea lui Moise. Atât regele, cât şi consilierii săi au făcut daruri generoase. Acestea, împreună cu vasele templului, care încă se mai aflau la Babilon, i-au fost încredinţate lui Ezra. Darurile urmau să fie utilizate în scopul asigurării slujbelor de la templu, restul bunurilor urmând să fie alocate de Ezra la discreţia sa. Mai mult, argint, grâu, vin, untdelemn şi sare urmau să fie asigurate, în funcţie de cât va fi nevoie, din trezoreria regală. Ultimele patru articole erau ingrediente esenţiale în cadrul sistemului iudaic de jertfe. Cei care slujeau în templu erau scutiţi de impozite, în fine, edictul îi acorda lui Ezra prerogativa politică de a numi magistraţi şi judecători pentru evreii care locuiau pe malul de vest al Eufratului. Judecătorii aceştia trebuiau să-i înveţe pe oameni legile lui Dumnezeu şi să asigure aplicarea lor.