Apoi au adus jertfe. Prin comparaţie cu dedicarea de odinioară pe care o făcuse Solomon primului templu - 22000 de boi şi 120000 de oi, plus boi şi oi fără număr jertfite înaintea chivotului (2 Cronici 7:5; 5:6) - evenimentul din Ezra când evreii au dedicat templul reconstruit nu se apropie de amploarea şi strălucirea primului. Dar, din fericire, evreii repatriaţi nu s-au preocupat în legătură cu aceasta.
În vremea noastră în multe biserici, părtaşii, confesiuni, şcoli şi chiar în ţări întregi din cadrul creştinătăţii se pune problema unei comparaţii similare cu declinul epocii lui Ezra faţă de cea a lui Solomon. Dennett face însă o aplicaţie încurajatoare, ce merită să fie citată în întregime:
Dar credinţa are de a face cu lucruri nevăzute. Prin urmare, ea îi va fi determinat pe evreii aceştia sărmani din cadrul rămăşiţei să-şi aducă aminte că Iehova nu este cu nimic mai puţin atotputernic şi cu nimic mai lipsit de îndurare faţă de ei decât faţă de Solomon.
O fi fost casa mai puţin slăvită iar ei nişte bieţi supuşi ai unui monarh ne-evreu, dar dacă Dumnezeu era de partea lor, cum negreşit era, resursele aflate la dispoziţia credinţei erau tot atât de nemărginite cum fuseseră şi până atunci. Nu poate fi îndeajuns întipărit în mintea noastră adevărul potrivit căruia Cristos rămâne acelaşi pentru ai Săi, şi în ziua necazului, ca şi în vremurile de propăşire. A fi stăpâniţi de această putere e de natură să ne înalţe, mai mult decât oricare alt lucru, deasupra împrejurărilor în care trăim, dăruindu-ne curajul de a merge înainte, indiferent ce primejdii ne stau în faţă.
După aceea au sărbătorit Pastele şi Sărbătoarea Azimilor, cu mare bucurie, căci oamenii au văzut limpede că mâna lui Dumnezeu stătea îndărătul bunăvoinţei arătate de Darius faţă de ei. Darius este numit aici regele Asiriei deoarece stăpânea peste vechiul imperiu asirian.