Israeliţii şi liderii lor au celebrat cu bucurie dedicarea templului. Dennett remarcă următoarele: Era cât se poate de firesc să se bucure în aceste clipe, deoarece casa Dumnezeului lor era expresia tuturor binecuvântărilor legământului în virtutea căruia existau. Iată că, în sfârşit, după ani şi ani de dificultăţi, dezamăgiri şi întristări, vedeau în faţa lor templul terminat. Doar pentru asta fuseseră eliberaţi din Babilon iar dacă vreunii dintre ei au semănat cu lacrimi de întristare, acum secerau cu lacrimi de bucurie.