A. Decretul lui Cirus
Primele trei versete sunt identice cu ultimele două versete din 2Cronici. Dumnezeu S-a folosit de Cirus, regele Persiei, pentru a emite o proclamaţie prin care li se permitea evreilor să se repatrieze în Iuda şi să-şi reclădească templul de la Ierusalim. În plus, el a poruncit vecinilor să contribuie cu mână largă, ajutând rămăşiţa de evrei. Cu mulţi ani înainte de a se fi născut, Dumnezeu 1-a numit pe Cirus şi l-a pus deoparte, pentru această lucrare (Isaia 44:28-45:13). Este o minunată ilustraţie a adevărului de la Proverbe 21:1: „Inima regelui este în mâna Domnului, ca apa unui râu. El o întoarce încotro doreşte."
Decretul a pus capăt celor şaptezeci ani de captivitate a evreilor. Perioada de şaptezeci de ani se poate calcula în două moduri: din anul 605 î.Cr., când a atacat Nebucadneţar Ierusalimul, efectuând prima deportare a evreilor din Iuda, până în anul 535 î.Cr., când a fost pusă temelia templului. Sau de la căderea Ierusalimului, în anul 586 î.Cr. până în anul 516 Î.Cr., când s-a încheiat reconstruirea templului.